Skip to content

La pomnite

13/04/2009

Neinitiatii trebuie sa stie ca pomnitele sunt de fapt dudele. Ei bine, initiatii stiu ca daca vrei sa mananci pomnite, atunci trebuie sa te impaci gandul ca in cursul festinului te faci ca un porc pe dinti, pe limba, pe maini si pe haine, si de fapt nu-s sigura daca ramane ceva din tine nepatat. Drumul de la strada principala pana la cetatea Colt se dezgoleste serpuind molatec printre dealuri, lanuri de grau, livezi cu iarba mare pana-n brau, uli roind in inaltul cerului, si mireasma de cimbrisor salbatic de pe marginea santului. Nici o tipenie de om, prin curti, duzi pe marginea drumului si liniste de-ti tiuiau urechile, doar noi, trei fete-cucuiete ce strapungeam amiaza arzatoare cu chiotele noastre. Un iulie de pomina, felul nostru de a sarbatori pragul de treizeci de ani. Ei bine, la intoarcere, cand picioarele mergeau singure si le simteam mai degraba robotizate ca apartinandu-mi in vreun fel, ne-am dat la pomnitele de pe marginea drumului. Culese direct de pe crengi, azvarlite de-a dreptul in gura si infulecate cu o lacomie si o repeciziune care numai savarsirea unui act ilicit ti-o poate da.  Daca nu ne-am fi rusinat la gandul ca ne poate vedea oricand cineva sa ne ocarasca, cred ca si acum m-ati gasi acolo la mancat de pomnite.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: