Biertan

Nici la Biertan nu suntem crutati de manifestarile populiste prilejuite de vizita unor mai-mari. Politaii sunt pe pozitii, se invart mandri ca curcanii, noi, turistii bezmetici, ne grabim sa intram in cetate ca sa scapam de zgomotul din strada. Este prima biserica ce pare intrata intr-un circuit turistic, exista o casa de bilete, mai exact o camera de unde se pot si cumpara carti, pliante si harti, multe in germana, despre locurile ce suntem pe cale sa-l vizitam. Se urca pe niste scari acoperite pana sus pe un deal, lasam in urma noastra vacarmul. sus, o minunatie, curte frumos intretinuta, biserica si ziduriel protectoare frumos restaurate, curatenie, turisti care pasesc cu oarecare sfiala, as indrazni sa spun piosenie. O singura aparitie pe tocuri, cu fusta mini, strident vopsita si surazatoare strica atmosfera. Sunt incredintata ca a gresit poarta…

Din pacate nu a fost niciun ghid, iar mie imi lipseste interactiunea aceasta nemijlocita cu sasii, sa ascult istoria din gura lor. Intr-una din camarutele amenajate ca muzeu se vad doua manechine imbracate in port sasesc, o masa cu cateva obiecte de uz casnic si un pat falnic cu sertar. In timp ce comentam frumusetea patului, un cuplu angelic de pensionari ne explica legenda potrivit careia sasii aveau un obicei atunci cand unele cupluri isi exprimau doritna de a divorta, anume ii inchideau timp de doua saptamani intr-o astfel de camaruta cu un pat, o farfurie, un tacam si o ulcea, ca sa-si rezolve divergentele. Se spune ca in trei secole o singura pereche nu a ajuns la nicun armistitiu pe frontul mariajului. Ne incanta perechea respectiva, ne spun ca vin des aici.

La iesire mancam o inghetata pe fuga, mi-ar fi placut sa mai zabovesc, sa rumeg, sa mai interb, sa mai sap, dar nu e chip, ne alunga harmalaia insuportabila.