Fuiorul de praf

Mare minunăție mi-a fost dat să văd astăzi. Sincronizarea momentului cînd am ieșit pe balcon și a celui cînd vântul s-a pornit din senin pe terenul viran din spatele blocului a fost absolut sublim de perfectă. M-am trezit că mă mir cu voce tare: „Da’ oare de unde s-o pornit și vântu’ asta pe o așa caniculă, ca nici frunza nu mișcă în copac. Nici n-am apucat sa-mi termin bine propoziția când spre uimirea mea și sub ochii mei mirați, praful s-a apucat să se inalțe ca un văl și să danseze ca un apucat, dezlipindu-se de pamânt și angrenând în furia lui alte milioane de particule de colb. In câteva clipiri de ochi s-a lovit de o mașină, ca mai apoi să se formeze într-un fuior absolut perfect ca o coloană de fum de 10 metri. Am alergat să înșfac aparatul foto, dar exact când am revenit s-a dezintegrat sub ochii mei ca si cum nu ar fi existat niciodata. Viteza cu care s-a destrămat m-a lasta mută. Sunt tare înciudată că nu mi-a lăsat răgazul să-l fotografiez, poza pe care am gasit-o pe net sa ilustreze fenomenul nu seamană nici pe departe cu perfecțiunea vârtejului „meu”.